Asociatia pentru Prevenirea si Tratamentul Tulburarilor de Alimentatie APTTA

Cauzele bolilor de alimentatie

Cauzele anorexiei si bulimiei

Factori favorizanti si declansatori ai bolilor de alimentatie:

  • genetici: studiile populationale conclud ca factorii genetici pot contribui într-o proportie de cel putin 50% la aparitia anorexiei si bulimiei nervoase.
  • familiali:
    • preocuparea accentuata in familie pentru diete si slabit;
    • presiuni familiale: studiile au aratat ca 40% dintre fetele de 9 si 10 ani care au slabit au facut-o la presiunea din partea mamei;
    • un istoric de obezitate in familie;
    • un istoric de tulburari psihice in familie;
    • abuzuri sau traume in familie;
  • socio-culturali: cei din jur (colegi, prieteni preocupati de slabit sau cu atitudini batjocoritoare la adresa celor mai plinuti) si sabloanele culturale ("slab = frumos") pot determina declansarea unei preocupari excesive pentru dieta.

Principalele evenimente ce pot sta la originea deciziei de a urma un regim

  • DEBUTUL RELATIEI CU BAIETII. Pentru anumite adolescente debutul relatiilor sentimentale constitue o sursa importanta de stres. Se tem intr-atat sa nu dezamageasca, incat prefera sa se izoleze decat sa fie respinse sau ridiculizate. Aceste fete adopta un regim alimentar în speranta ca acesta le va apropia de perfectiunea care sa le puna la adapost de respingere si umilinta.
  • O DECEPTIE INTR-O PRIMA RELATIE DE IUBIRE. Unele persoane decid sa adopte un regim alimentar ca urmare a unei separari de prima lor iubire si ajung la concluzia ca despartirea s-a produs pentru ca ele nu sunt suficient de bune. Prin pierderea în greutate spera intr-o ameliorare a situatiei prin ceea ce le este la indemana, adica sa actioneze asupra corpului lor.
  • FRICA DE SEXUALITATE. Unele fete traiesc o anxietate intensa fata de sexualitate. Slabind ele fac sa le dispara caracteristicile feminitatii (sânii, rotunjimile) si sa se intrerupa ciclul menstrual, cãutând sã amâne pentru mai tarziu experientele sexuale.
  • INFLUENTA PRIETENILOR. O remarca ironica din partea prietenilor, o schimbare a scolii sau pierderea contactului cu prietenii foarte apropiati pot conduce la izolarea sociala. Aceste persoane nu mai au curajul si increderea de a creea noi contacte, ele decizand sa piarda în greutate cu speranta ca silueta va contribui la insertia lor sociala.
  • SCHIMBARI ÎN CONFIGURATIA FAMILIEI Anumite schimbari în configuratia familiei - fie ca e despartirea de un fratesau sora mai apropiata, fie ca este vorba de prezenta prelungita a unui membru a familiei largite sau al unui prieten în familie, sau absenta unuia dintre parinti, sentimentul de a fi abandonat de parintele preferat - acestea pot face ca anumite adolescente sa aiba sentimentul diminuarii importantei lor în familie. Aceasta schimbare a configuratiei familiale va determina o slaba inserare a adolescentelor în societate. Decizia de a slabi constituie în acest context o strategie pentru recucerirea locului pierdut în familie sau pentru convingerea persoanei care trebuia sa plece sa nu o mai faca.
  • GREVA FOAMEI Anumite adolescente vor sa scape de controlul omniprezent al parintilor lor. Atitudinea intruziva a parintilor poate determina unele adolescente sa urmeze un regim alimentar dur, pentru a-si putea demonstra lor si celorlalti capacitatea de a infrunta dificultatile.
  • FRICA DE OBEZITATE Unele adolescente, provenite din familii unde diferiti membri sunt obezi, urmeaza un regim alimentar dur din frica de a deveni obeze si ca pozitie de aparare fata de umilinta ce adesea o acompaniaza. Sau: la tinerele fete care provin dintr-un mediu unde silueta este impusa, ca de exemplu la gimnaste si dansatoare, o crestere în greutate poate semnifica pierderea statutului pe care il ocupa în grupa sau intr-un spectacol. Castigarea în greutate este catastroficã, deoarece ele au consacrat o buna parte din viata lor în construirea acestui statut si vor face orice pentru a evita o astfel de primejdie.
  • O AGRESIUNE SEXUALA In anumite cazuri de agresiune sexuala fetele vad pierderea în greutate ca pe o purificare a corpului "murdarit" de actul abominabil.
  • DIFICULTATEA DE MATURIZARE
  • SCADEREA PONDERALÃ - CONSECINTÃ A UNOR AFECTIUNI SOMATICE Sunt adolescente carora o afectiuni somatice le produce panica prin frica de moarte. Ele refuza sa manance, iar familia este tot timpul concentrata asupra adolescentei. Atitudinea protectiva a parintilor antreneaza astfel aceasta atitudine regresiva si contribuie la mentinerea anorexiei atipice.

Factorii de mentinere in bolile de alimentatie

Factorii de mentinere majori în bolile de alimentatie sunt externi - aprobarea sociala si interni psihologici. Laudele sociale determinã întãrirea externã pentru pierderea ulterioarã în greutate, la pacientii perfectionisti, perseverenti, care au pierdut o anumitã greutate prin diete, exercitii fizice sau amândouã.

Reusita de a pierde în greutate reprezintã primul motiv al autocontrolului intern atunci când pubertatea este covârsitoare, când copilãria este nefericitã, sau când existenta ca adult este neatractivã si înspãimântãtoare si când tendintele perfectioniste sunt inadecvate pentru întrecerile din adolescentã.

Anorexia mentalã este o pseudosolutie fata de provocãrile existentiale ale adolescentei, sanctionatã implicit. Cu un control rigid al greutãtii, procesele par sã fie mai bine controlate. Dupã o scãdere semnificativã în greutate, prin dietã sau prin cresterea eliminãrilor, încercãrile de alimentare sãnãtoasã pot sã accentueze simptomele medicale nedorite în scurt timp, cum ar fi regurgitãrile gastrice, retentia de fluide, ducând la reinnoirea regimului alimentar bazat pe experienta cã mâncatul normal este dureros si imposibil.

Se speculeazã cã exista mecanisme exacte prin care se modificã procesele psihologice in bolile de alimentatie. Tulburarile de alimentatie apar în general în adolescenta, perioada marcata de un cumul de incercari ale dezvoltarii pe care oricine trebuie sa le infrunte la inceputul pubertatii: redefinirea relatiei cu prietenii, relatiile cu sexul opus, debutul sexualitatii, autonomizarea si diferentierea de familie. Majoritatea anorexicelor sunt mai putin pregatite sa faca fata acestor multiple solicitari. Multe dintre ele provin din famili care le-au protejat si le-au pus la adapost de dificultati, ele avand ocazii mai putine de a invata sa faca fata acestora, sa-si dezvolte si sa isi exercite supletea ( abilitatile ) de adaptare. In acest context, de o vulnerabilitate mai mare, ea intalneste uneori un eveniment banal în care se simte complet nepregatita, neputincioasa si inferioara. In general în acest moment decide sa urmeze un regim, menit sa-i readuca controlul asupra vietii si sa-i reasigure valoarea personala.

Relatia cu alimentele in bolile de alimentatie

Raportul cu alimentele si raportul cu propriul corp sunt doua dimensiuni ce ies în evidenta la persoanele cu tulburari de alimentatie.

Pe deoparte ele afirma ca nu le este foame si au un anumit dezgust pentru alimente, pe de alta parte le place sa prepare mese pentru familiilor lor si resimt o placere bolnavicioasa si o anumita fericire sa ii vada pe ceilalti ingrasandu-se. Ele nu se vad slabe (sau suficient de slabe), ci intotdeauna considera ca sunt prea rotunde la fata, la coapse si burta. Uneori slabirea le infricoseaza si le face sa se gandesca la moarte.

Aceste persoane nu decid sa devina anorexice sau bulimice. Ele spun ca au devenit anorexice ca urmare a diverse evenimente cotidiene: dupa ce au vazut un documentar, au citit o carte sau un articol pe acest subiect, o remarca a cuiva, etc. In general obiectivul lor initial este de a pierde cateva kilograme pe care le considera în plus. De remarcat ca majoritatea dintre ele au o greutate normala la momentul în care decid sa urmeze un regim de slabit. Pentru aceste adolescente satisfactia pe care o simte fiecare la pierderea catorva kilograme dizgratioase se transforma rapid intr-o placere triumfala, auto privarea si disciplina devenind virtuti supreme.

O alta trasatura ce caracterizeaza un numar mare de adolescente anorexice este interesul pe care il manifesta pentru bucatarie. Se pare ca simplul contact cu alimentele le da o satisfactie majora, ca si cum ar fi un proces de sublimare a anumitor dorinte arzatoare. Mai mult, daca nu cedeaza tentatiilor, aceasta le intareste senzatia de superioritate atat asupra lor, cat si asupra anturajului lor, impresionand puternic prin capacitatea lor de control. Paralel le place sa vada cum anturajul consuma cele pregatite, dar ele refuza sa manance, ceea ce le da un sentiment de forta, astfel ca placerea lor ascunsa este sa ii vada pe ceilalti luând în greutate, iar ele sa se simta mai slabe. Aceasta remarcã ne ajutã sa intelegem de ce anorexicele detesta sa fie acompaniate de cineva la dietã, pentru ca ele se simt atunci provocate la reducerea inca mai mult a consumului de alimente.

Pentru a castiga un control mai bun asupra senzatiei de foame intensa pe care o resimt si frustratiilor generate de restrictiile alimentare, anorexicele ritualizeaza putin cate putin conduitele lor alimentare. Mesele urmeaze un orar strict, se deruleaza numai dupa o secventa riguros stabilita, pe care nimic nu o va perturba. Totul este bine stabilit, pus în ordine pentru a nu putea ceda la tentatii. Progresiv viata lor devine o succesiune de ritualuri. Zilele sunt minutios organizate, cronometrate si incarcate: fara un pic de timp liber, fara un pic de loc lasat neatentiei, imprevizibilului si necunoscutului. Ritualul devine un mod de a controla, de a domestici, de a domina si de a inabusi dorintele irezistibile pe care le simt si tensiunea extrema inevitabil aparuta prin restrictiile alimentare ce se impun.

In acest context optimizat la maxim, de o extrema rigiditate si ritualizare, fiecare eveniment conflictual, stresant sau o simpla neatentie poate zdruncina serios un echilibru optinut prin forta unor rigori constante, dar cu toate acestea extrem de fragile. Controlul anorexicei poate astfel sa cedeze, ceea ce provoaca prabusirea constructiei minutioase a cotidianului. Pot astfel surveni apisoade bulimice traite intr-o veritabila stare de panica, traducandu-se prin anularea capacitatii de control, pierderea stimei de sine practic pana la starea de epurare. Confruntate cu aceste excese si pentru a-si gasi echilibrul, adolescentele anorexice trebuie pe de-o parte sa dezvolte alte strategii care pot indeplini corect misiunea lor de contentie si pe de alta parte cresterea rigiditatii controlului alimentar, de exemplu prin ritualizarea mai mare a fiecaruia din aceste comportamente. Cu toate acestea si în pofida acestei inflatii de control este probabil ca “ slabiciunile “ sa fie din ce în ce mai frecvente si violente în manifestarea lor. Daca anorexia se prelungeste, acest exces mentine adolescenta intr-o situatie de tensiune extrema. Cresterea metodelor de control si ritualurile de orice fel devin rau tolerate si denuntate de anturaj, alternand cu faze de depresie si de indoieli profunde, sunt indicatori care arata ca situatia anorexicei se degradeaza si ca suferinta sa si detresa ating un nivel critic.

Dupa cum sublineaza Garner, anorexicele au dificultati în stabilirea relatiilor sociale. In general ele se simt inferioare celorlalti, incapabile, insignifiante, si sunt excesiv de sensibile la influenta celorlalti. Au astfel dificultati de a se intergra intr-un grup de perechi si se simt incapabile sa se detaseze de influenta parintilor pentru a infrunta noile realitati ale perioadei de adolescenta. Mai mult, dupa cum arata Helen Bruch, R. Pauze si D. Lacharite, ele adesea se izoleaza în cursul anului ce precede debutul maladiei. In acest context slabirea, prin interesul pe care il suscita, reprezinta un atu posibil din punct de vedere al insertiei sociale. Diferiti factori psihologici se asociaza în egala masura în aparitia conduitei anorexice si creeaza o imagine destul de precisa, în pofida diversitati cazurilor. Factorii indetificati de cercetatori în domeniu sunt urmatorii:

  • anorexia este o manevra adaptativa la fetele ce au o frica intensa de schimbari biologice asociate maturizarii.
  • ea poate de asemenea fi considerata ca o conduita ce poate exprima frica de obezitate, frica ce ramane chiar daca pierde în greutate. Frica de ingrasare se traduce prin frica de a vrea sa infrunte cerintele legate de adolescenta si schimbarile biologice. Traind cu slaba stima de sine, anorexicele se percep ca incompetente în performantele personale si sociale. Pierderea în greutate are rolul de a elimina aceste indoieli.
Sustine-ne in retelele sociale! Da-ne Like!

Recomandari

Ne place si vrem sa stiti si voi.

  • Palatul Copiilor - pentru activitati extraordinare cu copiii, in special cursul de teatru