Asociatia pentru Prevenirea si Tratamentul Tulburarilor de Alimentatie APTTA

Raportul cu alimentele

Raportarea la alimentatie si relatia cu alimentele

Relatia noastra cu alimentele si alimentatia nu este chiar asa de simpla precum ar putea sa para la o prima vedere.

Alimentele pot sa indeplineasca numeroase functii în viata noastra de zi cu zi. Daca ne imaginam o axa pe care este reprezentata importanta functionala pe care noi o acordam alimentelor, la una din extreminati vom plasa acele functii pentru care alimentele nu au decat o valoare stricta de utilizare. De exemplu, pentru persoanele anorexice alimentele nu servesc decat ca hrana, ele nu au alte functii de satisfacere a nevoilor psihologice. Apoi vom intrega pe aceasta axã toate functiiile posibile atribuite alimentelor, toate investiile care le pot face obiecte, toate valorile simbolice pe care le putem atribui.

Observam ca alimentele pot indeplini numeroase functii sociale, ca anumite moduri de prezentare si servire a alimentelor pot intia un debut de apropiere si consolidare a relatiilor dintre oameni.

De asemenea, pot fi utilizate pentru manifestarea ospitalitati, dragostei si afectiunii. Strategiile de “servire” sunt utilizate uneori pentru scaderea rezistentelor celui pe care vrem sa il influentam. Pe plan psihologic alimentele pot fi utilizate ca sedative si ca antidepresive, multi terapeuti recunosc utilitatea alimentelor ca adjuvant terapeutic, de exemplu Jones a reusit tratarea unei fobii de iepure la un copil, prezentandu-i animalul copilului în momentul alimentarii. Alimentele au avut în acest context un efect anxiolitic.

Bettelheim a sugerat deja utilizarea alimentelor pentru a ajuta copiii sa isi gaseasca securizarea în momentele de stres. Astfel, alimentele serveau la distragerea atentiei, canalizarea tensiunilor; sunt simboluri ale securizarii. Ele reprezinta pentru copil asigurarea ca o satisfactie este posibila si acesibila la momentul dorit. Mai recent, Slochower 1976, Herman 1975 si McKenna1972 au studiat experimental influenta consumarii alimentelor asupra controlului anxietatii. Rezultatele acestor experimente au condus la ipoteza ca asocierea regulata a raspunsului alimentar la starile de tensiune psihologica poate determina pe cineva sa se serveasca de mecanismul de supra-alimentatie pentru a-si controla anxietatea. Slochower face distinctia intre doua categorii de situatii anxiogene ce pot declansa un comportament de supra-alimentare. Un prim loc ocupa situatiile anxiogene usor de intentificat si relativ circumscrise, cum ar fi o frica, un esec sau o deceptie, putem vorbi astfel de o axietate localizata.

Un al doilea loc il ocupa situatiile anxiogene difuze ale caror surse sunt mai putin definite, cum ar fi un eveniment din viata intr-un context relational despre care persoana nu poate vorbi, sau o legatura dubla, este vorba de o axietate difuza pentru ca originea sa este mai dificil de indentificat; ori, a utiliza raspunsul alimentar pentru controlarea axietatii (ca este ea localizata sau difuza) genereaza adesea un consum excesiv de alimente.

Asocierea raspunsului alimentar la un declansator psihologic difuz poate favoriza generalizarea acestui raspuns la stari de tensiune psihologica din ce în ce mai variate, toate starile de tensiune psihlogica apropiate de starea initiala putand declansa eventual un raspuns alimentar. Progresiv comportamentul alimentar devine un raspuns generalizat la toate formele de disconfort fizic sau psihologic - cale sigurã catre obezitate la vârsta copilãriei.

Din punct de vedere psihologic raspunsul alimentar nu serveste numai pentru a calma starile de tensiune. Consumarea alimentelor în situatii de enervare sau de singuratate poate determina gasirea în alimente a unui interlocutor privilegiat si tot timpul disponibil.

Alimentele pot de asemenea constitui o sursa de gratitificatie si un mod de a obtine placere si permit uneori agrementarea activitatilor fara de care ele ar putea fi considerate monotone sau dezagreabile.

Noi alegem alimentele pentru efectul pe care il au asupra noastra, independent de efectul lor nutritiv. Omul este influentat probabil de simboluri mai mult decat de factori nutritivi. Locul pe care alimentele îl ocupã în viata noastra va fi determinat de utilizarea lor de catre parinti pentru a raspunde diferitelor noastre nevoi.

Inghitirea alimentelor este unul dintre primele contacte cu lumea exterioara, felul în care parintii alimenteaza copilul în prima luna de viata va avea în mod sigur o influnta pentru viata sa. Sânul mamei, care potoleste setea si hraneste, este pentru noul nascut prima legatura esentiala, primul obiect de reconfortare, de satisfactie si dragoste. Este adevarat ca în acest context copilul stabileste o prima relatie, dar tot asa se poate intampla ca el sa traiasca prima sa ruptura, prima experinta de insatisfactie, de inadecvare intre nevoile sale si raspunsul care i se da vazut ca un reject. Cererea sau refuzul alimentelor poate fi strans legat de calitatea relatiei care se stabileste intre copil si persoanele care il alimenteaza.

Tremolieres 1975 spune: “ Apetitul si satietatea sunt partenerii unui dialog silentios. Anorexia sau bulimia sunt dovezi ca dialogul a devenit conflict”. Astfel, în masura în care copilul obtine satisfactie ca raspuns la semnalul de foame, el invata progresiv sa recunoasca si sa diferentieze nevoile sale fiziologice si comportamentele ce trebuie manifestate pentru a obtine satisfactie. Obtinand satisfactia adecvata nevoilor sale, copilul devine constient de identitatea sa corporala ( Selvini 1990), care il invata sa identifice tot timpul senzatiile si nevoile variate ce provin din diferite parti ale corpului sau. Raspunsurile asemanatoare adultului la aceste cereri repetitive vor permite copilului nu numai sa defineasca frontierele corpului sau, integritatea sa, dar si de a face tot timpul un avantaj din increderea în aceste senzatii.

Astfel, putem insista în acest proces de intelegere si de cunoastere asupra importantei pe care il are raspunsul la alimentare, de care va depinde intr-o mare parte controlul pe care noi il vom avea asupra senzatiei de foame sau de sete: vom fi noi capabili de a astepta fara prea multa impacientare sau anxietate? Vom achizitiona placerea de a prelungi asteptarea, sau vom cauta satisfactia imediata?

Dupa cum putem vedea, în masura în care adultii raspund adecvat cererilor copilului prin care el insusi poate constientiza proprietatea si legitimitatea acestor senzatii fizice, el invata sa raspunda cat mai adecvat posibil. Dar exista o multitudine de situatii si de circumstante susceptibile de a perturba echilibrul acestei relatii de alimentare si de a determina ulterior tulburari mai mult sau mai putin pronuntate ale conduitei alimentare. Astfel, putin disponibili, preocupati sau pusi sa faca fata numeroaselor dificultati, pãrintii pot uneori ignora cererile repetitive ale copiilor lor, carora le raspund prin indoparea cu alimente. Copiii foarte adesea aflati în imprejurimi dificile nu sunt lasati sa se confrunte cu dificultatea de a diferentia nevoile lor si de a raspunde adecvat. Cu certitudine ei vor utiliza alimentele pentru a le da confortul, afectiunea si securitatea de care au nevoie.

La cealalta extremitate parinti foarte intruzivi, fara experienta si anxiosi pot impune alimentatia copilului lor, uneori fara dorinta reala de a fi constienti de proprile lor nevoi fizice. Ei vor organiza de exemplu mesele numai dupa reguli si un orar strict. Ei cred ca raspunsurile parentale nu sunt decat un diapazon al cererilor copilului si acesta foarte adesea se confrunta cu acest decalaj, care nu vine sa raspunda senzatiilor lui proprii. El poate de asemenea deveni dependent de ceilalti, trecand peste propriile sale experiente, pierde sensul identitatii sale si nu este în masura de a purta de grija propriului sau corp, lasand altora controlul în acest domeniu.

Sustine-ne in retelele sociale! Da-ne Like!

Recomandari

Ne place si vrem sa stiti si voi.

  • Palatul Copiilor - pentru activitati extraordinare cu copiii, in special cursul de teatru